Zilele trecute, când spuneam cuiva că sunt studentă la Filosofie, afişa o privire surprinsă şi o atitudine uşor jenată că nu ştie ce presupune asta, chiar dacă în liceu a avut o materie trecută în orar cu numele acesta. Nici nu m-am mirat că nu ştie. Să dau vina pe ea? Pe sistem? Pe vremurile în care trăim pentru că roboţii gândesc în locul nostru? Nu ştiu. Cert este că filosofia nu are parte de atenţia cuvenită, ceea ce se datorează lipsei de informare şi superficialităţii cu care este privită; acest dezinteres general porneşte de la unele prejudecăţi larg răspândite în societate.
Drumul meu către această facultate poate fi privit din două unghiuri: unul bazat pe o serie de coincidenţe, care parcă puse cap la cap mă fac să cred că ăsta mi-e destinul (spuneam, în glumă că o să vin aici, sau că aproape în fiecare zi eram prezentă pe site-ul facultăţii, fără să caut ceva anume).Sau… într-o manieră un pic mai realistă, pentru că îmi deschide o uşă către o carieră în jurnalism.
O să sune de parcă i-ai auzi pe bunici vorbind, însă.. pe vremea mea, ştirile nu se citeau de pe prompter, ci de pe un set de coli. Ei bine, lucrul ăsta mă fascina, iar când prindeam un moment de singurătate, mă „dezlănţuiam”, imitând-o pe prezentatoare. De ce Filosofie şi nu Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării? Pentru că nu m-am simţit pregătită pentru examen. Deşi nu aveam cunoştinţe amănunţite în filosofie, am aplicat şi aici, fiind o alternativă foarte bună. Am studiat orarul şi am observat că disciplinele studiate par interesante, (mai în glumă, mai în serios, am folosit un pic şi DEX-ul, pentru a avea o idee cât mai clară, în cazul anumitor materii), şi oportunităţile de angajare care sunt foarte multe, deoarece studiul filosofiei are o latură practică, întrucât te ajută să dobândeşti anumite abilităţi de mare ajutor (consilier filosofic, cercetare, politică, redactor, logician, jurnalist, editor, resurse umane, profesor, sunt numai câteva exemple, vezi mai multe pe site). Recunosc, Facultatea de Filosofie era a treia opţiune pentru mine, şi ultima facultate dintre cele alese de mine, iar în momentul întocmirii listei cu facultăţile la care voiam să aplic, o vedeam ca un mijloc pentru a-mi atinge scopul, însă acum nu mai are acelaşi statut în viaţa mea. După numai un an, observ că m-am schimbat, viziunea mea asupra tuturor lucrurilor nu mai este aceeaşi, filosofia a devenit parte din mine.
“Oamenii de aici sunt nişte inadaptaţi social!!!” Sigur că nu. Şi ei ies să se distreze, vorbesc, şi nu sunt mereu serioşi, iar cel mai important lucru, de la fiecare persoană de aici ai de învăţat ceva folositor. Profesorii au fost cea mai mare surpriză pentru mine. În timp ce foştii mei colegi se plâng de exigenţa şi seriozitatea care le este afişată la cursuri şi seminarii, la Filosofie relaţia profesor-student este una deschisă, relaxată, cu toate că deţin nişte CV-uri de-a dreptul impresionante şi cunoştinţe care ar face invidios pe oricine.
“O să citeşti extrem de mult, cărţi întregi, vei toci!” Nici asta nu este adevărat. De fapt, vei avea pentru fiecare seminar câte ceva de citit, un fragment dintr-o anumită lucrare a unui filosof, dar scopul este tocmai acela de a nu te trezi la sfârşit de semestru cu multă materie de învăţat şi prea puţin timp la dispoziţie.
Nu facem vrăji şi nici nu stăm turceşte în cerc contrazicându-ne unul pe altul dacă există sau nu Dumnezeu, dacă există sau nu viaţă după moarte. Aici nu primeşti răspunsuri pe care să fii forţat să le reproduci, ci înveţi să gândeşti şi să ajungi singur la nişte concluzii, înveţi să analizezi o situaţie, să dezbaţi o problemă, să comunici, să te exprimi, ai libertate de exprimare.
De asemenea, ai posibilitatea de a face voluntariat la facultate! Asociaţia Philos dezvoltă o serie de proiecte în parteneriat cu celelalte asociaţii studenţeşti, proiecte care te menţin activ şi care îţi dau şansa de a te dezvolta şi de a cunoaşte oameni noi.
De ce filosofie? De ce nu?
Autoarea: Maria-Luiza Cosma
Asociația Studențească Philos 
Lasă un răspuns